Este o adevărată binecuvântare să poți trăi și munci în conexiune permanentă cu natura. Probabil oricine se simte reîncărcat cu energie  după ce a petrecut măcar câteva zile în sălbăticie pentru că natura are o putere profundă  de regenerare. Acest mod de vindecare este cât se poate de direct, fără nici un fel de artificiu sau tratament complicat. Nu-i nevoie decât de meditație pentru a intra în contact cu inima naturii, pentru a atinge o stare completă de relaxare și scufundare în liniște.

Cei care fac acest exercițiu de contopire cu natura, experimentează o senzație de încetinire radicală a tot ceea ce îi înconjoară și o liniște interioară profundă.

Lumea în care trăim este puternic tehnologizată. Este caracterizată de grabă și stres într-o continuă creștere, și de un zgomot continuu- atăt exterior cât și interior. În această frenezie contemporană a dezvoltării economice majoritatea hranei noastre constă în produse artificiale, ne îndepărtăm tot mai mult de mediul natural. În lumea noastră artificială, conștient creată, liniștea și ritmul lent sunt foarte rar întâlnite.

La început mediul înconjurător a fost cât se poate de natural pe când ritmul organic zi/noapte, ciclul lunii, ciclul solar, ciclul constelațiilor erau parte integrantă a existenței noastre; și omul era parte integrantă a mediului. Copacii, florile, izvoarele, lacurile, țărmurile oceanelor, munții, stâncile, cerul, norii – toate aceste elemente ale naturii au însoțit omenirea în lunga lui călătorie până în zilele noastre și i-au influențat dezvolatarea. În decurs de doar câteva generații însă am făcut un salt uriaș într-o lume incredibilă, din ce în ce mai artificială: materialele plastice, milioane de noi compuși chimici, aer condiționat, lumina fluorescentă, hrana artificială, medicamentele din ce în ce mai puternice, viteza, poluarea intensă a mediului înconjurător prin mijloace inimaginabile – și lista poate continua. Astfel nu este de mirare că sănătatea noastră are din ce în ce mai mult de suferit.

În mijlocul naturii, mintea, corpul și inima noastră se mișcă în ritmul armoniei originale. Și în acel moment timpul se scurge prin intermediul lunii care umplpu noaptea, sau prin zborul circular al vulturilor pe cer. Iar când avem nevoie de o purificare fizică și sufletească, toate elementele naturii ne vin în ajutor. Doar stând pe malul unui pârâu de multe poți simți energia chi a muntelui ( forța vieții) curgând odată cu apa pârâului, invadându-ți ființa; și astfel ne umplem cu energie vitală proaspătă.

 

Defectul tuturor oamenilor este că așteaptă dă trăiască, deoarece n-au curajul fiecărei clipe… Toți învățăm să trăim după ce nu mai avem nimic de așteptat, iar când trăim nu putem învăța nimic, fiindcă nu trăim în prezenttul concret și viu, ci într-un viitor fad și îndepărtat” – Emil Cioran.

Add Comment