Prof. Dr. Nicoleta Neagu –Universitatea Bacău-Facultatea de Științe ale Mișcării, Sportului și Sănătății

 

Permanentul dialog dintre generații, de-a lungul timpului, s-a obiectivat în bunurile și valorile materiale și spirituale, într-un patrimoniu al culturii și civilizației umane și individuale, transmis din generație în generație. Acesta este îmbogățit continuu, constituind experiența socială istorică proprie omului.

O formă particulară a acestui permanent dialog este reprezentată de educația pe care generația adultă a dat-o celor tineri- din totdeauna și de pretutindeni-indiferent de formă, conținut, finalitate.

Permanentul dialog între generații și în cadrul unei generații, realizat prin educație de către dascăli, familie, prieteni, colegi, cunoscuți impune nuanțări, particularizări și chiar individualizări ce dau contur, pregnanță, viabilitate schemei generale a devenirii umane.

Pe noi, adulții, ne angajează pe treapta unei noi responsabilități sociale a căror anvergură și nivel depășesc cu mult pe cele ale generațiilor precedente.

Școala viitorului va trebui să facă din obiectul educației subiectul propriei sale educații, din individul care capătă educație, individul care se educă singur. Această schimbare fundamentală necesită o muncă creatoare permanentă a individului asupra lui însuși, este cea mai dificilă problemă care se pune învățământului pentru viitoarele decenii ale reformei curiiculare. Nu mai poate fi vorba de acumularea cu conștiinciozitate a unor cunoștințe definitive, ci de o pregătire pentru a elabora, o cunoaștere într-o evoluție constantă și de “ a învăța să fii”.

Adulții de astăzi, în calitatea lor de părinți, educatori ai generațiilor de mâine, doar conștientizând pe deplin vor fi parteneri autorizați ai permanentului dialog.

Puteți crede că am vorbit la modul ideatic, dar nu este așa. Într-adevăr este greu de realizat, nu și imposibil..

Omul nu este niciodată perfect, dar întotdeauna perfectabil și educând nu face decât să educe.

Acei copii care fac dificultăți adulților au înșiși greutăți. Se întâmplă tot mai des și situația inversă: adultul creează situații grele, deficitare. Acest lucru rezultă faptul că el însuși are probleme grele, nerezolvate, stări tensionale, conflictuale.

În asemenea situații educaționale relația bipolară educator- educator, reglată și de mecanismele feed-back-ului (autoreglării) este din start sortită eșecului.

Uneori adultul este atăt de copleșit în a rezolva problemele ivite în relațiile sociale cu ceilalți, încât “ uită  “ mai exact “ amână “ pentru mai târziu, exersarea rolului de antrenor social al propriului său copil, rol neremunerat, dar nu mai puțin important- ce are rezonanță atăt în prezentul generației lui, cât și în viitorul generațiilor ce vor urma.

Alți adulți motivează “ absența “ lor de la îndeplinirea atribuțiilor părintești în schimbul așa-zisei angajări profesionale, o “ dăruire “ totală meseriei, profesiei. Aceștia cred că își sacrifice viața personal, dar de fapt își sacrifice proprii copii.

Deși nu există o statistică și lăsând la o parte extrem de rarele excepții, printer oamenii care s-au impus în activitatea lor ca adevărate valori sociale, puțini au fost părinți “ corigenți “ sau “ repetenți   ” ai îndatoririlor familiale.

Unii părinți sunt unilaterali-în sensul că asigurând condiții material favorabile copilului au conștiința datoriei împlinite pe deplin. Lacunele dialoguui socio-afectiv părinte-copil, într-un climat familial echilibrat afectiv nu pot fi suplinite nici de bani, nici de cadouri oricât de costisitoare ar fi ele. Pe de altă parte cvasi-trebuințele din ce în ce mai mari, cărora părinții vor putea sau nu să le facă față, cu sau fără sacrificii personale, nu fac altceva decât să-l “schilodească” sufletește pe copil și să-i creeze falsa conștiință a drepturilor sale nelimitate, copiii simțindu-se degrevați de orice obligație morală sau social- obligați sunt doar părinții. Drept răsplată acești părinți cer copilului cee ace nu i-au oferit niciodată- afecțiune, înțelegere, sensibilitate socială. Un astfel de copil gol sufletește, devenit adult numai fiziologic, ca intellect, dar nu și matur socio-afectiv va fi incapabil să execute corect conduitele sociale.

Pensiile alimentare, mai mult sau mai puțin achitate (în cazul divorțului părinților) sau cadourile unuia dinte părinți, ale căror relații rupte  nu sunt oficializate, denigrările reciproce ale părinților, ”justificările” lor (fără a ține seama că pentru copil mama este mama și tatăl este tată), sterile tensionale, destrămările familiale pe care unii le numesc ” civilizate”- toate acestea constituie pentru copil impedimente ale dezvoltării psihie normale, cu consecințe grave pe planul relațiilor sociale extrafamiliale atât pentru el, cât și pentru alții.

Problema rămâne deschisă reflecției părinților.

Universul psiho-social-afectiv al copilului reflect viața social și. În primul rând, climatul familial. În această perspectivă ne dăm seama de ce familia trainică, căminul fericit nu reprezintă o problem personal, ci devine o obligație social, față de care noi, adulții trebuie să avem atitudinea unor oameni conștienți, cu simțul răspunderii.

Deci familia- cu întregul halou de trăiri psihice, de obligații sociale și morale-pentru a-și îndeplini nobila sa menire în realizarea, șlefuirea, modelarea membrilor ei, renunțând la o parte din sine vor câștiga și îmbogăți noi orizonturi vieții personale, fiind angajați într-o perspectivă socială.

Sugestii pentru viitorul vostru:

  1. Credeți în reușită și veți reuși

-Gândițivă la succes, nu la eșec;

-Reamintiți-vă în mod constant că sunteți mai valoroși decât credeți că sunteți mai valoroși decât credeți că sunteți;

-Credeți în lucruri mărețe.

  1. Gândirea este mult mai valoroasă decât memorarea.
  2. Ocupați-vă timpul cu lucruri pe care doriți cu sufletul să le faceți.
  3. Ridicați-vă deasupra lucrurilor fără importanță, concentrați-vă asupra obiectivelor majore și puneți-vă mereu întrebarea: „Este cu adevărat important?”
  4. Lărgiți-vă orizontul de gândire. Asociați-vă cu prieteni ce vă pot ajuta să fiți receptivi la idei noi.
  5. Exersați întrebările, dar și ascultarea. Oamenii importanți monopolizează ascultarea, oamenii neînsemnați monopolizează discuția.
  6. Faceți-vă aliați atitudinile. Cultivați-vă atitudinea de tipul: „Sunt pregătit”. Priviți mai profund orice problemă, puneți mai mult suflet în tot ceea ce faceți.

 

Toleranța este efectul pozitiv și cordial de a înțelege credințele, riturile și obiceiurile altora fără a le împărtăși sau accepta” Joshua Liebman

Add Comment