Paula are 26 de ani și este din Târgul-Mureș, iar în urmă cu 9 ani a suferit un accident de mașină în urma căruia a fost diagnosticată cu fractură de coloană cu secționare totală de măduvă. Viața ei s-a schimbat radical din acel moment, deoarece nu este ușor pentru nimeni să afle că o să își petreacă toată viața într-un scaun rulant.
Povestea mea a început așa: veneam de la Sovata, eram o gașcă cu două mașini, a fost ziua șoferului cu care eram eu în mașină. Deci prima mașină a depășit mașina noastră iar șoferul nostru a vrut ca să îl depășească înapoi. Bineînțeles celălalt mergea foarte tare, șoferul nostru mergea și el tare și la un moment am vrut să îi depășim pe cei din față dar după câteva secunde a observat că venea o mașină din față și a tras tare spre dreapta și atunci a început să alunece mașina, ne-am lovit de un cap de pod și am zburat prin aer iar eu am căzut lângă mașină și stăteam pe burtă și așa am rămas până a venit ambulanța.
A fost foarte greu la început mai ales când stăteam la etajul 4, prietenele mele mergeau la discotecă, la baluri și era greu că eu nu mă puteam duce. Probabil că, dacă nu stăteam la etajul 4 mă obișnuiam să ies mai repede, dar fiind ”acolo sus” era greu și îl vedeam și pe tati că se chinuie ca să mă coboare și mai bine nu ieșeam.
Dar, a trecut timpul, iar eu m-am obișnuit cu situația mea și cu faptul că o să rămân așa și mi-am continuat viața așa, într-un scaun cu rotile. După ce am terminat liceul m-am înscris la facultate, facultatea de Psihologie, am avut noroc pentru că coboram destul de des și mergeam la cursuri. Alegerea mea în legătură cu facultatea nu a fost întâmplătoare deoarece eram destul de bună la dat sfaturi și la ascultat prietenii atunci când aveau anumite probleme, iar un prieten foarte bun mi-a spus că mi s-ar potrivii acest profil. Am terminat facultatea și am făcut și un master în acest domeniu, Psihologie clinică și tehnici de intervenție în psihoterapie.
În 2013 am făcut și școala de șoferi, partea aceasta a fost cea mai frumoasă, mai frumoasă decât liceul sau facultatea. Sțiți că sunt întrebările alea când ești mic ”Ce vrei să te faci când o să fi mare?”, Dacă mă întrebai asta nu știam ce să răspund, dar de școala de șoferi știam de mică că voiam să o fac. M-am interesat mult până am aflat de școala de șoferi de la Turda. S-a întâmplat foarte repede, am vorbit cu cineva de la Turda și mi-a spus că de luni pot să încep. Am făcut intensiv ore de legislație și dimineța și după masa. Chiar dacă am suferit un accident de mașină nu mi-a fost frică să conduc, în mașină sunt mai bine decât acasă, nu îmi e foame, nu îmi e somn, nu-s bolnavă. Chiar aș vrea să încerc să devin șofer de raliu, am auzit că există mașini adaptate pentru persoane cu dizabilități.
Am participat la două concursuri de miss în Ungaria. Pentru prima participare a fost de vină ”prietena mea Enikő” care a văzut la știri anunțul despre concursul de miss și mi-a spus, iar eu i-am zis ”Bine, hai să încerc”. Am trecut de primul casting, am ajuns în semifinală iar când am ajuns în finală nu îmi venea să cred. Dar a fost foarte frumos, mie mi-a plăcut și la primul concurs și la cel de anul trecut.
Am participat și în România la prezentări de modă și îmi plăcea foarte mult. Oamenii se uitau diferit când eram pe scenă, era aceea privire de admirație, față de oamenii pe care îi întâlnești pe stradă și se uită cu milă la tine.
Împreună cu compania Ortoprofil am dezvoltat un proiect care are ca scop mobilizarea persoanelor cu dizabilități în diferite activități sociale, să nu mai fie prizonierii locuinței lor. În primul rând să facem harta accesibilității cu toate locațiile prietenoase și sper să vedem mai multe persoane cu dizabilități afară. Nu prea vezi multe persoane în scaun rulant în Mureș, eu am văzut una sau două.
Aș dori să le transmit tuturor persoanelor cu dizabilități să aibă voință și dorință. Dorința de a fi independent, de a face tu singur toate lucrurile, de a nu depinde de nimeni pentru că părinții nu o să fie cu noi toată viața. Să încerce cât de mult poate, să se descurce singur, să facă o școală de șoferi, să fie optimist, să aprecieze lucrurile mărunte și să încerce să facă el tot, absolut tot..în limita posibiltăților, atunci se va simții mult fericit și independent, pentru că nu depinde de absolut nimeni, trăind cu speranța că în fiecare zi o să fie mai bine, decât ziua ce a trecut.
Te invităm să te alături familiei OrtoProfil, pentru că împreună putem să facem lucruri minunate pe care nu ai îndrăznit să le faci singur! Vom dovedi că nimic nu este prea greu pentru noi, iar viața ne va oferii motive să zâmbim!
Add Comment