Prof. Dr. Mihai Jianu- Șeful Clinicii de Ortopedie Pediatrică, Spitalul ” Grigore Alexandrescu” București.
În scolioză, mai mult decât în orice altă boală ortopedică, există o standardizare, un protocol terapeutic ce nu lasă loc nici unei interpretări.
Rolul kinetoterapiei în tratamentul scoliozelor
O temă controversată este rolul pe care kinetoterapia îl are în tratamentul scoliozei, rol pe care îl considerăm hipertrofiat.
Cu siguranță, această dezbatere va isca multe discuții având în vedere că eficacitatea kinetoterapiei în tratamentul deformărilor de ax ale coloanei vertebrale a devenit un postulat, nefiind pusă la îndoială de nimeni.
Studii recente și riguroase arată că tratamentul kinetoterapeutic nu are nici o eficacitate asupra unei scolioze evolutive.
Problema este că în momentul depistării precoce a bolii, nu se poate ști dacă scolioza este evolutivă sau neevolutivă până la primul control care se face la 6 luni, așa că propunerea tratamentului kinetoterapeutic este obligatoriu. În acest context, rezultatele bune raportate de unii se datorează tratamentului unei scolioze neevolutive.
Indiferent de tratamentul instituit, cu excepția celui chirurgical, o scolioză evolutivă continuă să se agraveze în medie cu 1-20 pe an, până la cele mai înalte vârste.
Concluzionând asupra acestor probleme, Carlioz și Seringe, renumiți chirurgi ortopezi din Franța, spun că: ” Nu există tratament kinetoterapeutic al scoliozei evolutive. Nici un tratament propus nu a făcut proba eficacității sale, deoarece nici un studiu nu a arătat rezultate pozitive asupra scoliozelor care au făcut proba evolutivității lor. În acest cadru, kinetoterapia nu este numai inutilă, ci este în aceeași măsură și dăunătoare, pentru că explică din păcate întârzierea în adoptarea unui tratament eficace”.
Personal, pe o statistică de peste 13.000 de pacienți cu scolioză, nu am întâlnit decât rareori cazuri de ușoară ameliorare a curburii la scoliozele de peste 30-400 după tratament kinetoterapeutic. Dimpotrivă, examinând un lot așa de mare, am putut constata dezamăgirea părinților și a copiilor la faptul că după mulți ani de gimnastică medicală, curbura scoliotică s-a agravat progresiv până la valori extreme.
La acest lucru contribuie faptul că în rețeaua medicală nu se cunosc criteriile de stabilire a evolutivității unei scolioze și în majoritatea centrelor rezultatele tratamentului kinetoterapeutic (unghiul scoliozei).
În contextul celor arătate, se poate formula întrebarea: Dacă kinetoterapia nu are nici o eficacitate asupra corectării unei curburi evolutive, în ce constă atunci tratamentul unei scolioze? Răspunsul la această întrebare se găsește exprimat foarte concis în criterile lui Stagnara.
În cazul recomandării corsetului, trebuie făcute două remarci: Corsetul este inutil la copiii a căror angulație este dub 300, deoarece scolioza poate fi neevolutivă, iar purtarea lui nu este lipsită de inconveniente funcționale și psihice. Tratamentul ortotic este considerat eficient atunci când la sfârșitul creșterii osoase valoarea curburii este de +/-50 din valoarea inițială a angulației, cu alte cuvinte corsetul nu corectează curbura scoliotică, ci numai previne agravarea ei.
După cum se observă o mare importanță o are momentul când acesta este recomandat. Este de la sine înțeles că rezultatele vor fi mult mai bune când corsetul este precis la un bolnav cu angulație de 300 în comparație cu situația când se recomandă la valori de 70-800 ale scoliozei.
În practica curentă, nerecunoașterea acestor lucruri duce la situații în care corsetul este recomandat la copii cu o coloană absolut dreaptă, invocându-se argumentul că e mai bine să prevenim decât să tratăm, sau recomandarea corsetului la vârsta de 18-19 ani, când, de fapt, nu mai are nici o utilitate.
Corsetul este o modalitate eficientă prin care poate fi stopată evoluția unei scolioze cu condiția ca acesta să fie purtat 22 de ore din 24, cele două ore libere fiind rezervate pentru toaleta corporală și pentru kinetoterapie. Orice derogare de la acest orar are drept consecință agravarea curburii.
În unele cazuri, utilizarea corectă a corsetului poate duce la o ameliorare substanțială, cuprinsă între 10 și 200.
Când valoarea curburii depășește 500 se impune intervenția chirurgicală prin practicarea unei operații ce vizează stabilirea și corectarea coloanei vertebrale cu ajutorul unor implanturi: croșete, șuruburi și tije.
În încheiere, pentru a nu da naștere la interpretări confuze, trebuie să subliniem că rolul kinetoterapiei nu este de neglijat în tratamentul deformărilor de ax ale coloanei vertebrale, dar nu trebuie fetișizat, ideală fiind combinarea tratamentului kinetoterapeutic cu cel ortotic.
Soluția chirurgicală trebuie să rămână ultima soluție terapeutică și trebuie să vizeze mai mult aspectul funcțional decât cel estetic.
După ce am văzut cât de dificil și de complex este tratamentul scoliozei, este necesar să arătăm prin comparație cât de inutile și chiar dăunătoare sunt unele așa-zise ”remedii” sau ”proceduri”, care din păcate sunt larg-răspândite și nu fac caltcevadecât să mărească lună de lună, an de an, numărul persoanelor cu diformități grave ale coloanei vertebrale.
În statistica pe care am amintit-o, cei 13.000 de copii cu scolioză consultați în ultimii 10 ani primiseră majoritatea indicația de a practica înotul. Această recomandare a devenit o dogmă, ajungându-se ca nimeni să nu se mai îndoiască de eficacitatea acestui sport. S-a ajuns la situația de neacceptat ca majoritatea medicilor să cunoască, din toată panoplia de posibilități terapeutice în scolioză, doar recomandarea înotului.
Trebuie să menționăm totuși că niciodată înotul nu a redresat o coloană scoliotică și, în plus, a întârziat cu ani de zile prezentarea la medic pentru un tratament corect.
De-a lungul timpului am constatat la o primă consultație, la copiii cu curburi de 50-700 și chiar mai mult, nemulțumirea părinților că după ani de zile de înot, câte 2-3 zile/ săptămână, copilul în loc să corecteze scolioza, a ajuns în situația de a avea ca singură alternativă intervenția chirurgicală.
Într-adevăr înotul poate avea o acțiune benefică, dar aceasta numai într-un tratament complec care să cuprindă kinetoterapia și corsetul, prin menținerea sau creșterea tonusului muscular. Folosit ca unică modalitate de tratament, duce la rezultate dezastruoase. De altfel, mulți copii cu scolioze grave provin din înotători de performanță.
Chiar indicația de gimnastică medicală la un copil cu curbura coloanei de peste 30-400, îm absența utilizării corsetului, duce constant la agravarea bolii.
O altă dogmă este aceea că dormitul pe un plan dur previne agravarea scoliozei. Afirmația este neadevărată, deoarece deformarea scoliotică fiind în plan frontal, suportul dur în același plan cu scolioza, nu poate stopa în nici un fel evoluția bolii.
Important de reținut:
- Scolioza este o deformare a trunchiului în plan frontal (copilul privit din spate)
- În 93% din cazuri scolioza apare în perioada prepubertară și se agravează la pubertate prin mecanisme endocrine la copii cu predispoziții genetice
- Poziția incorectă a copilului nu are, cu certitudine, nici un rol în apariția scoliozei
- Din 100 de pacienți cu scolioză, 80 sunt fete
- Depistarea bolii trebuie făcută precoce pentru a putea fi tratată eficient
- Orice formă de activitate fizică trebuie încurajată (inclusiv sportul de performață). Nu trebuie contraindicată educația fizică din programul școlar
- Scoliozele care la vârsta de 14-15 ani depășesc 30 de grade sunt considerate evolutive și se vor agrava cu 1-2 grade anual în timpul vieții
- Kinetoterapia trebuie efectuată numai de specialiști atestați, iar peste valoarea de 30 de grade, la copii sub 17 ani, trebuie asociată cu purtarea corsetului
- Kinetoterapia nu are nici o eficacitate în scoliozele evolutive când este utilizată ca unic tratament
- Corsetul trebuie purtat între 20 si 22 ore din 24 pentru a fi eficient
- Este important de reținut că rolul corsetului este de a stopa și nu de a corecta evoluția scoliozei. În unele cazuri, corsetul poate corecta cu 5-10 grade curbura scoliotică
- Corsetul este inutil la scoliozele sub 20-25 de grade și de asemenea după vârsta de 18 ani la băieți precum și după 3 ani de la apariția primei menstruații, la fete
- Înotul, ca mijloc exclusiv de tratament, nu are nici o valoare terapeutică, putând fi chiar dăunător prin faptul că întârzie uneori cu ani de zile aplicarea unei conduite corecte.
- Operația pentru corectarea scoliozei este indicată după vârsta de 13-14 ani, ținând însă seama și de o serie întreagă de alte considerente.
- Implantele metalice, tije, șuruburi etc, rămân pe loc toată viața și nu modifică semnificativ mobilitatea trunchiului
Add Comment