Mi-a plăcut întotdeauna mișcarea, am făcut multe sporturi și am dorit să fac ceva asemănător, dar în același timp mi-a plăcut foarte mult și partea medicală. Combinația perfectă a fost să le îmbin pe amândouă și așa am ajuns la kinetoterapie dar momentul în care am decis ca să mă duc la facultate a fost puțin prea târziu și până la urmă m-am înscris la Facultatea de Educație fizică și sport la Cluj Napoca în 2004, la acest profil am stat doi ani și din anul 3 m-am transferat la kinetoterapie și am terminat în 2008 pe profil de kinetoterapie.
Am avut mai multe exemple în trecut, în familie, bunica mea a avut un AVC am un verișor care este în scaun rulant și a avut nevoie de tratament și de recuperare și am câteva ”linii paralele” spre recuperare care să îmi dea un imbold ca să mă duc pe această parte.
Reporter: Știu că îți plac foarte mult copiii și te-ai specializat într-o terapie mai puțin cunoscută părinților …
Raul: Da…mai puțin cunoscută și mai puțin plăcută părinților, din păcate este vorba de terapia Vojta, care este o terapie foarte bună, este o terapie descoperită de către un neurolog ceh, dar dezvoltată în Germania. Terapia Vojta se află în România de la sfârșitul anilor 90 și începutul anilor 2000 dar în Târgu Mureș încă nu are așa o vechime mare, dar este o terapie care aduce rezultate foarte bune copiilor, asta dacă părinții sunt destul de răbdători și destul de puternici ca să accepte terapia, pentru că, copiii plâng foarte mult la terapie și nu pentru că le provoacă durere ci pentru că este o persoană străină care îi ține în anumite poziții ce stimulează, iar aceasta le provoacă un disconfort, dar rezultatele sunt de multe ori fantastice și ar fi bine ca acești părinți să nu se sperie la primele ședințe și să continue.
Reporter: În același timp ai devenit și terapeut Schroth acum ceva timp și am colaborat împreună și în prima și în cea de a doua ediție a taberei de scolioză..
Raul: da.. am terminat terapia schroth acum 3 ani dar lucrez intensiv pe schroth de doi ani, de când lucrez la ortoprofil
Reporter: Cum vezi acest proiect sau această tabără ”Scoli Camp” ?
Raul: Este o idee nouă, un proiect nou în România și cred că, din păcate scolioza nu este un lucru nou, un diagnostic nou și nu este tratată corespunzător nici la noi în țară nici la nivel internațional, din păcate…
Reporter: Este ceva ce ai schimba tu?
Raul: Aș schimba protocolul de recuperare și viziunea atât medicilor și a tuturor specialiștilor, începând cu Facultățile de kineto, începând cu medicina, cu noi înșine și a părinților, informarea părinților și a copiilor, să cunoască despre ce este vorba și cred că această tabără este o metodă bună de a mediatiza acest lucru .
Terapia schroth începe să fie destul de cunoscută din ce în ce mai mult în ultimii doi-trei ani, dar încă mai avem nevoie să promovăm pe viitor, dar partea psihică în România nu prea este tratată și purtarea corsetului provoacă copiilor multe tulburări psihice, care nu sunt tratate. Este un șoc pentru un copil de 12 ani să poarte un corset 22 de ore din 24 să fi văzut cu acest corset, eventual colegii să se uite ciudat se simte marginalizat, este un șoc puternic pentru ei. Am făcut chiar un mic test cu 50 de copii pe partea psihică și șocul cel mai important pentru ei a fost prima zi de școală, prima impresie a prietenilor și clasarea dintre 1 și 5 de la rău la foarte rău a fost întotdeauna foarte rău
Reporter: Ce faci atunci când dezvolți o relație cu un pacient și devine mai mult decât un pacient pentru tine și afli aceste incidente puțin mai mult traumatizante ale reacțiilor colegilor.,.este ceva ce poți să faci tu ca terapeut în afară de al asculta ?
Raul: Nu putem să ne punem în locul lor, este doar un clișeu dar îi putem ajuta printr-o baza informațională puternică, ca să înțeleagă prin ce trec și asta contează foarte mult pentru ei și în noi poate să găsească o bază și că suntem sinceri cu ei contează foarte mult și este o relație de lungă durată, la relația asta de lungă durată duce la încredere până la urmă și cu timpul încep să se deschidă, încep să aibă încredere în noi și își dau seama că nu sunt singuri și avem norocul cum lucrăm în mai mare procent cu scolioză când vin la terapie se întâlnesc cu alte fete cu aceeași problemă și atunci își fac un grup de apartenență și își dau seama că nu sunt singure și discută între ele, socializează, leagă prietenii.
Reporter: Cât de mult pui accent pe relația cu părinții?
Raul: Din păcate pe lângă terapeuți trebuie să fim puțin și psihologi, dar părinții sunt cei mai speriați la început și trebuie să înțeleagă și ei prin ce trec copiii lor și la început trebuie informați bine atât copiii cât și părinții, să fie realiști și să aibă încredere în noi, nu putem colabora în această terapie fără părinți. Pentru că, copiii tind întotdeauna să renunțe mai repede la purtarea corsetului, la a nu face terapie zilnic și atunci aliații noștri sunt părinții și ei îi cunosc cel mai bine, nimeni nu îi cunoaște mai bine decât părinții care își văd copiii 24 de ore din 24 și atunci de la ei trebuie să aflăm informațiile ca să putem motiva copiii să lucreze, să poarte corsetul, să ne dea informații despre personalitatea copilului, cum să lucrăm cu ei, ce stil să abordăm asta ne ajută în planul therapeutic, care este doar un plan de exerciții dar planul cum îl expui și cum înveți acest copil este total diferit.
Add Comment